Poezie

Poemele mele sunt lungi uneori.

Lungimea nu presupune valoare neapărat.

Dar forţă, disperare,

Neputinţa de a-ţi controla expresia până la capăt,

Dorinţa de a spune totul.

Ştiu că nu se poate, şi tocmai de aceea

Cum aş putea, într-un poem scurt

Să sugerez că mi-ar place,

Dureros de dulce, să am sex de bărbat,

Să mă joc, să o penetrez în creier

Pe Ely, pe Ioana, pe Adelina, pe Daniela, pe Nicoleta, pe Irina.

Să le las găuri în tâmplă, să mă cunoască,

Să mă simtă cum le arunc sânge în creierul lor micuţ

Precum sexul de pisică,

Să urle de durere când îmi retrag din creierul lor

Creionul plin de cili aspri.

Doamne, totul este nou.

mi-e silă de atâta nou,

mi-e silă de atâta moarte fără de moarte,

mi-e silă de atâta început fără sfârşit.

mi-e silă că sunt perversă,

mi-e silă că sunt obsedată.

mi-e silă că sunt o doamnă adevărată.

Da, sunt o doamnă cu coaie de lup tânăr

Şi visez să fac dragoste cu Hristos,

Îmi place dracul pentru că mă lasă să mă cert cu el.

Da!

Şi-mi plac slăbănogii, bâlbâiţii, nebunii, sedaţii, complexaţii

Şi aceşti călugări ce se roagă în faţa zidurilor

Cu centura strânsă, până le crapă centura

Lor le trebuie un jurnal al fericirii.

Poezie:Angela Marinescu